sâmbătă, 17 septembrie 2011

Fără limite.

Cu-n vîrf de creion înţep atmosfera,
Gîndurile îl zdrobeşte de o coală de hîrtie;
Şi cerul,stelele,luna,cîmpul şi lacul se scurg prin vîrful gri al creionului.
Clipe boeme,marginite in foaie îşi trăiesc viaţa în pustiul trasat cu linii.
The End!

miercuri, 7 septembrie 2011

"Valoarea tradiţiilor pentru viaţa contemporană"

Un popor fără trecut ,e un popor în beznă.Un popor a cărei existenţă are perioade transparente, e un popor aflat  în criză existenţială.Avînd un declin spiritual,el riscă să piară sau să se asimileze cu alte popoare,care într-un final tot spre pieirea indentităţii duce.Nici un popor nu a avut un trecut silenţios,drept dovadă avem o cultură vastă în care evenimentele marcante işi găsesc refugiu.Prin vene curge sîngele unor eroi,care şi-au dat viaţa luptînd....
Avem noi oare permisiunea de a ne uita obîrşia? De a ne consola cu perspectivele din viitor,uitînd şi devalorizînd vechile datini ,care au fost adevărate simboluri ale vitalităţii?
Deşi permanent ne aflăm într-o mişcare istorică,într-o schimbare de mentalitate,valoarea tradiţiilor trebuie supusă unei păstrări perpetue.Tradiţiile noastre trebuie sa ne acapareze într-un mod deosebit viziunea şi vibraţia sufletului;indiferent de inovaţiile epocii,acestea trebuie să ocupe un loc necondiţionat în universul nostru empiric,întrucît afectează spiritul nostru contemplativ,fiind un adevărat generator de sentimente şi emoţii.Cineva a afirmat ca:" tradiţiile sunt semne viguroase ale existenţei noastre."Dacă le lăsăm la judecata indiferenţei,cine rămînem?

Searching

Ne aflăm permanent in căutare la ceva,acel ceva ce ne-ar perminte să acaparăm spaţiul infinitului, deşi conştienţi că nu-l vom coloniza niciodată.Sufletul tînjeşte mereu după o realitate mult mai clară,mai distinctă şi se revoltă,căutînd in beznă, ideea unui adevăr absolut.Aflaţi mereu in contradicţie cu sinele,se simte ameninţat de o moarte spirituală,de un război inspăimîntător.Devenim marionete ale destinului nu prin faptul că ne aflăm sub stapînirea altor indivizi(oamenii),ci pentru că am  pierdut natura internă a sufletului.Interiorul nu mai deţine macrocosmul,ci rămîne doar săpîn al vidului.