Căutare

Corăbii de gânduri se rastoarnă în ploaie. Îşi lasă pânzele albe pe stradă, se las sărutate cu nesaţ de norii ce torn în adâncuri  secunde din  tolba bătrânului timp.

 Sunt ca o pasăre îmbrăţişată de vânt, sunt prinsă de aripi şi dacă nu l-aş vedea cum urlă pe stradă dement, aş spune ca ma iubeşte până la delir. Paşii rătăcesc pe cărări în care zac frânturi de oglinzi, unele mai viclene îmi fură privirea. E atâta cer în ele, atâta cer care freamăntă ca o pădure virgina. Aeriană, mă las străbătută de ploaie, o las să se amestece zbuciumată în rochia mea alba. Sub talpile ude, valuri de iarba îşi cer iertare pentru lipsa de fragezime, pentru absenţa verdelui care s-a ascuns timid în pensula pictorului. Îndrăznesc să mă opresc şi să ascult glasul vieţii, acel murmur domol care uneori  se desprinde din linişte.  Veşnicia se aşterne visatoare în faţă. 

  Apoi,…brusc îmi amitesc că nu ma priveşte, eu sunt în căutarea propriei umbre. Degeaba am caracterul imperios, când umbra mi s-a născut libera, ea a scăpat de capriciile tendenţioase ale fiiniţei de care odinioara se simţea legată. Aş vrea ca toate umbrele să aiba acte prin care sa-mi exprim dreptul legal al celei pe care încerc sa o posed. Mi-ar plăcea să ştiu că trăieşte undeva aievea, că nu m-a uitat, că această sfidare dureroasă e doar un vis pe care imaginaţia îl plăzmuieşte cu înverşunare.

Sufletul

Deschide-te suflete
 Să-ţi verşi cimitirul,
Puhoaiele sărate să-ţi ducă morminte,
 Să-ţi scoată gunoiul ce zace-n sicrie,
 Acele obraznice, de mucegai oseminte.

 Deschide-te suflete
 De-ţi plânge delirul
 Şi timpul să-ţi aducă spada de foc
 Ca s-alungi întunericul din locuri sumbre,
 Cu care se spinteci cortina în joc.

 Deschide-te suflete să-ţi arunci amarul
 Ce-n trupul bolnav mi se lasă
 Vreau în tine să privesc cerul şi marea,
 Rupând depărtarea ce demult mă apasă.

 Deschide-te suflete
 De vânează lumină
 Ce pe aripi de păsări adoarme în valuri,
Cu zalea ei plină de-argint şi de aur
Ce seara angelic se răstoarnă pe dealuri.

Moralitate versus "principii" europene.

La început m-am bucurat când Republica Moldova a parafat Acordul de Asociere cu UE în cadrul Summit-ului de la Vilnius, sperând că în sfârșit vom reuși să ieșim din prăpastia sărăciei în care suntem blocați de 20 de ani, dar acum realizez că semnând acest acord, R.Moldova poate fi afectată mai mult decât ne putem imagina, deoarece relativismul care devine un fenomen caracteristic acestei epoci, năvălește într-un ritm uimitor de alarmant în țările Uniunii Europene sau în general vorbind, în țările înalt dezvoltate din lume. Ceea ce era considerat moral înainte ( și mai este în unele țări ), astăzi se neagă în totalitate, iar bariera dintre bine și rău care era bine-cunoscută de bunicii și părinții noștri, în lume, mai cu seamă în așa numitele state progresiste, este îndelung discutată. În zilele noastre scopurile  individului dictează standardul său, care poate anula o parte din sancționarea juridică pentru că are o valoare relativă și, deci, poate fi considerat corect dintr-o anumită perspectivă.  Constituțiile unor țări au înlocuit Dumnezeul biblic cu " dumnezeul opțiunilor deschise."
   Jocurile Olimpice de la Soci au scos în evidență tendințele clar definite a unor state de a schimba lumea după noua ordine pe care nu o pot califica decât amorală. În cadrul paradei de defilare, nemții au purtat costume în culorile curcubeului, simbol al diversității orientării sexuale. Cu ocazia aceleiași olimpiade mai multe companii media și-au schimbat logo-urile tradiționale, introducând culorile curcubeului, gest de protest pentru Rusia care a interzis paradele LGBT(lesbiene, gay, bisexuali și transgen). Printre acestea pot menționa televiziunea britanică Channel 4, cotidianul britanic The Guardian și compania Google. Televiziunile britanice E4, More4 și 4Seven au difuzat un spot numit "Gay Mountain" cu un mesaj de încurajare a atleților gay. Actualmente cunosc 21 de țări care acceptă căsătoriile între homosexuali dintre care 12 țări sunt membre UE. În partea vestică a continentului european sunt înregistrate mai mult de  30 de tipuri de căsnicii netradiționale, conform unui documentar rusesc.
 Cu toate că se protestează vehement împotriva adoptării acestei legi, pentru a fi ratificat Acordul de Asociere, R.M care nu se poate impune cu starea sa economică, va fi pur și simplu nevoită să accepte "principiile" Uniunii Europene.
De asemenea, unele politici europene încearcă să legalizeze incestul, numindu-l deschis o " indentificare de gen", pe primul loc clasificându-se Scandinavia. Mulți deputați din țările europene promovează legalizarea incestului prin toate metodele posibile. În Norvegia și Islanda incestul este pe punctul de a fi oficializat. În Olanda există un partid politic care luptă pentru legalizarea pedofiliei. În multe grădinițe europene copiilor li se spun povești cu prinți care se îndrăgostesc de prinți sau prințese care visează să se căsătorească cu regina. În unele țări protejarea drepturilor omului a devenit o manie, astfel prin intermediul unor agenții  responsabile de asigurarea protecției tineretului se despart familii la o simplă reclamație a copilului că a fost agresat. O astfel de agenție care face abuz de putere și a căror practici sunt lipsite de control administrativ este  agenția germană Jugendamt, care a atras multe critici externe.
Mai mult,  în unele țări europene se pune adesea problema interdicției semnelor religioase în sfera publică. Această decizie, fiind justificată prin dorința de a-și păstra valorile tradiționale care sunt amenințate de valuri de migrație a minoritățior de altă religie, cum ar fi cazul Franței, care manifestă o puternică tendință de laicizare din cauza numărului mare de musulmani emigranți. Legea franceză interzice purtarea simbolurilor sau unei ținute care să reflecte apartenența la o religie.
   Deși accept ideea  precum că statul nu ar trebui să se pronuțe în favoarea unei ideologii, căci ce este a Cezarului , trebuie de dat Cezarului și ce este a lui Dumnezeu, trebuie să-i dăm lui Dumnezeu, totuși aceste măsuri sunt o încălcare a dreptului de conștiință. Ți-e frică să vorbești cu o persoană pe stradă  sau un coleg de clasă despre convingerile tale religioase ca să nu fii amendat sau privat de libertate. În Suedia în 2005, pastorul Ake Green a fost arestat de către autorități pentru că a predicat pe baza exemplelor din Biblie că homosexualismul e păcat. Un asemenea caz a avut loc și în Marea Britanie.  În Spania un grup media a fost amendat pentru că a făcut publicitate în favoarea căsătoriilor tradiționale.( Mai multe date despre astfel de incidente a publicat revista australiană  Finacial Review)Timpurile ne aduc în pragul unui "comunism democratic"care,  nu doar că ne atacă spiritual, ci și la nivel de cod genetic, prostind specia umană.
  Întrebarea mea este: E în stare Republica Moldova să facă față  imoralității din exterior?

Aventura de 1 ianuarie.

Totul a început când Alex din întâmplare a vărsat o ceașcă cu apă direct în cizma mea, aflându-ne la masă împreună cu un grup de tineri în seara de Revelion. Dându-și seama de acestă stângăcie neînsemnată și-a cerut scuze și s-a oferit să mă conducă  acasă cu mașina sa. Am insistat să nu-și facă griji, asigurându-l că nu au fost grave consecințele.
  Nu după mult timp, cu toate că încăperea era dominată de  o atmosferă veselă, decisem împreună cu o amică să mergem acasă pentru că oboseala iși arăta simptomele ei. Afară era un polei groaznic. Nu am facut decât câțiva pași fără să-mi dezlipesc tălpile de pe pământ, după care eu și Cristina ne-am oprit uitându-ne stupefiate una la alta. Mi-a zis că  nu mai ajungem acasă cu astfel de condiții climatice. Am privit intuitiv spre ușă, așteptând ca Alexandru și soția lui să iasă afară și să-l întreb dacă propunerea lui rămâne în vigoare, mai ales că știam de faptul că mașina lui e dotată cu cauciucuri de iarnă.  Bineînțeles că a fost de acord.
  În mașină au mai urcat încă două persoane, un ex-coleg de-a sorei mele și o ex-colegă de a mea. Cristina, locuind mai aproape a coborât fără să presupună măcar ce aventură ne aștepta.

 Eu trebuia să cobor lângă iazul zis " Cel nou". Ajunși la destinație, Alexandru mi-a spus că își întoarce mașina și apoi o să cobor. În timp ce încerca să execute această mișcare, mașina a alunecat de pe trasă și într-un ritm alert a început să se cobore la vale, aveam senzația de parcă cineva ne trage din spate. Pentru un moment mașina era controlată mai degrabă de forțele naturii decât de șofer, astfel încât Tania, soția lui Alexandru ne-a zis să sărim imediat din mașină. Am sărit fără să stau la cumpăna dacă am curaj sau nu pentru că în câteva secunde îmi rula în minte posible imagini unor situații  nefaste pe care tata le-a avut  în perioade mai capricioase ale anului. După mine au sărit și ceilalți 3, iar șoferul a reușit întretimp să oprească mașina. Am încercat să ne menținem echilibrul,  alunecând fără să vrem ca niște omuleți care după ce au privit olimpiada de patinaj artistic se avântă ușor pierduți în mrejele unei opere care plutește în cap sub efectul entuziasmului.

Cu mine aveam o carte câștigată în acea seară pe care am aruncat-o pe iarba inghețată și pe are o privesc zilnic cum stă mândră pe raft, așteptând zilele în care i-am promis să-i îmbrățișez paginile.
     Pentru a trece de gheața care ne trata ca pe niște marionete, ne-am luat de mâini, târându-ne ca niște alpiniști ce încercau să escaladeze o amărâtă de vale. Nimic altceva decât un film american într-un context moldovenesc.
  Următoarea dificultate a fost să ne gândim la soluții ca să scoatem mașina din situația în care se afla, căci  lăsând-o nesupravegheată, ar fi putut împărtăși soarta Titanicului pentru că se mai găsesc indivizi care bântuie pe stradă, aflați sub influența alcoolului după o noapte plină de chef.
 Știam că cenușa era un remediu foarte bun pentru  a topi gheața, dar să vin cu ea de acasă m-ar fi apucat amiaza. O altă soluție a fost să găsim de undeva nisip, nu am vrut să deranjăm oamenii  pentru că abia se vedea afară, așa că am pornit să cercetăm imprejurările. Într-un final am gasit o grămăjoară de nisip.  Am început să încărcăm nisipul inghețat în niște sacoșe, am găsit de asemenea și o peliculă. Mă simțeam ca-n copilărie când stăteam toți în jurul unei grămezi de nisip proaspăt. Îmi cădea mereu căciula pe ochi și arătam ca un spiriduș care abia se mișcă. Aveam toți mâinile înghețate și de haina mea erau agățați niște curnuți superbi, pe care i-am  remarcat abia când mă aflam într-o cafenea din Chișinău. Cu toate acestea domina un spirit de echipă. Nu au existat nici înjurături, nici văicăreli, căci toți eram conștienți că toate clipele au și piscuri și adâncimile lor.
  Mă gândeam la un moment dat care ar fi reacția șoferilor ce ne văd în jurul grămezii și am început să râd în hohote de posibila lor grimasă.
 Până la urmă am reușit să-i împletim aventurii noastre un final fericit, iar noul an ne-a arătat încă o dată că nu suntem în stare să ne controlăm viața și că deciziile importante trebuie luate acum cât avem certitudinea că respirăm.

                     

P.S Ne cerem scuze de la proprietarul grămăjoarei de nisip. Dumnezeu să vă dea sănătate!