De ce zbor clipele?
Se scurg metafore deasupra lor.
Şi cerul îşi desface aripile,
Frîngîndu-şi aurora în tainicul său zbor.
Sihastră amintire,născută din adînc,
Pierdută-i ca fantasma în orizontul blînd.
Lacul poleit de aur
Timpul parcă a înmormîntat
Şi ca o lacrimă în suc de laur,
În orologiu doi prunci de fier se bat.
sâmbătă, 25 februarie 2012
miercuri, 1 februarie 2012
Inspiraţie de dincolo de ger.
Şi trupul mi-e rece şi parcă făr de viaţă.
Pereţii-s de hîrtie
Şi inima-i de plumb,
Afară-i reverie...
Oglinzile se strică
Şi calc ca pe hîrtie în cozile de sticlă.
Ceru-i ars de ger
Şi luna-i un mister,
Paloare muribundă de lumină,
Iar stelele se strîng ca oile la stînă.
Pribegesc viforii pe la fereastră
Ca în povestea lui Creangă o pasăre măiastră,
Îi las în lumea lor
Ca inspiraţia născută dintr-un desen multicolor.
Mă-ngheaţă din priviri,din marmoree visuri,
Iar gîndurile se pierd în tainice abisuri.
Furtuna se aprinde în vastul cîmp al nopţii,
Răscolind cuvintele în zbor,
Pe cînd un val de fluturi
Muşcă amar din flori,
Unde zac catarguri,suliţe şi scuturi
În cîmp unde se bat armatele de nori.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)