Veşnicia s-a nascut la sat. L. Blaga

Sania

Aşa cum eroului druţian, moş Mihail, fiecarui dintre noi când lumea ni-i mai dragă sau când amarul prinde a face valuri în suflet, ne apare câte o sanie pe fundalul alb al visului. O sanie ce îşi spală mândru în soare trăsăturile fine, o sanie de o nobleţe tulburătoare...
 O tot privim cu ochii miraţi, încercând să-i ascundem graţioasele-i forme în adâncuri. O tot măsurăm, apoi scărpinâdu-ne la ceafă, o lăsăm ca pe un boboc de floare în grădina unei primăveri care abia işi mişcă aripile, şi ne îndreptăm spre drumul proaspăt bătătorit, să vedem ce-a zice lumea că aşa-i firea moldoveanului, tot strânge vorbe chibzuite şi nechibzuite până se apucă de ceva. În timp ce se mai gândeşte omul să-şi facă sanie sau nu, căci superstiţios cum e din fire, se teme de anii ce-or da bir cu fugiţii cu noroc, cu tot, sania îi tot alunecă năstruşnică pe gânduri ca pe colinele zgribulite sub cojoacele albe.
 Şi cum lui moş Mihail îi apare visul creator, acel ceva "alb, sprinten şi frumos", apare şi sania ca un zbucium în amorţeala vieţii, ca un descântec în negura nopţii şi îi tot râdea omului în faţă spre necazul său. I-o tot fi spus omului lumea să stea cuminte la casa lui, să-şi caute de ogor, soţie, copii că dorurile şi înflăcărările vin şi se duc. Dar moldoveanul e ca meşterul Manole, când vin patimile, vin ca un blestem peste capul său şi îşi prinde el în acea forţă revelatoare şi trupul, şi sufletul, lăsându-se ca o unealtă în palmele harului.Şi cum numai e "chin" şi "visare fără popas", îşi lasă totul la o parte şi ca un adevărat maestru se apucă de sania ce i-a tot fript inima.
Domol , tăcut precum moş Mihail, stă zile întregi şi " ciopleşte şi vorbeşte cu sania, şi-i îngână melodii apucate din bătrâni","săvârşind taina cea mare a omenirii".
* Sania în contextul dat e simbolul creaţiei, o revelaţie a artei.