O zi simplă din viaţa mea(pagină de jurnal).

Astăzi, 21 noiembrie 2011.
Dragă jurnalule, astăzi am avut o zi mai puţin  monotonă,dar foarte obositoare.
Ziua se începe cu îndeplinirea primului obiectiv-şcoala.Astăzi m-am trezit mai greu ,deoarece nu-mi respectasem norma orelor de somn.De ce?
Din propria-mi prostie,nici nu vreau sa-mi amintesc,căci mă irită faptul că am risipit o grămadă de timp preţios,care de altfel mă plîng că nu-l am.La şcoală nu a fost prea fain,nu m-a intrigat "specialul" pe care îl descopăr în fiecare zi.cîte un firicel...poate a fost şi din cauza că nu m-am simţit prea bine.
Uf,cred ca bioWi-Fi-ul s-a defectat.
După şcoală, m-am grăbit repede acasă să iau bucăţica de pîine cu miere pe care am lăsat-o la micul dejun.Şi culmea,a stat şi m-a aşteptat acolo! Vot,asta-i fericire! Să te gîndeşti  tot drumul la o bucăţică de pîine ,să-l întîlneşti pe fratele tău pe drum,să-l depăşeşti şi să ajungi prima acasă.După ce am mîncat ,am stat pe net, descărcînd piese ,video cu pantomime,versuri pentru  Carnavalul de Anul Nou.La una din piesele mele preferate  n-am găsit negativul,chiar şi după sferturi întregi de căutare.Chiar aşa funcţionează sistemul? cu replica...:"Ce doreşti?", "Păi,vreau..." , "Mai visează".Timpul mă presa fiindcă aveam de făcut teme,dar în acelaşi timp trebuia să alcătuiesc programul pt. repetiţie.
Ah,trebuia să menţionez că la ora 6:00 trebuia să fiu la şcoală  pentru repetiţii.Îmi mai rămăsese vreo 2 ore jumătate ca să-mi fac temele.Am început să mă alarmez.Ştii. aveam teme puţine şi foarte uşoare,mai ales că la unele mă pregătisem cu cîteva zile mai înainte; cu toate acestea senzaţia că degradez şi sunt  indiferentă se înrădăcinase adînc în inima mea.Mi-am dat seama că trebuie să trăieşti astfel încît să nu devii prizonier al ceea ce-ţi place  sau la ceea ce te impui,însă din păcate rişti să trăieşti superficial.În fine, azi nu vreau să filosofesc,căci sunt epuizată.La şcoală am venit doar 4 elevi.Ok, chiar nu mă supăr deloc, a fost bine, deşi nu am reuşit să facem prea multe.Am ales nişte piese .....aici nu-ţi dau detalii,va fi o surpriză.Afli tu în ziua carnavalului.
Am avut parte de o experienţă nouă, Extraordinară!
-Ştii ce am făcut?
Ei bine.., deci eu împreună cu o colegă care are o voce superbă şi un coleg ce cîntă aşa fain la chitară, o să lansăm o piesă .Adică o să debutăm cu ceva beton!Trebuie să-mi urezi "baftă"  чтоб не зглазить.:D
Trebuie să menţionez încă ceva interesant.Cineva mi-a oferit un măr (cică de la iepuri) şi am fost atît de egoistă încît nu l-am împărţit cu nimeni.Şi nici măcar nu m-a mustrat conştiinţa, se mai sălbăticeşte şi ea.
Am ajuns acasă cu un zîmbet pînă la urechi ; ce mi l-a declanşat liniştea şi natura, însoţită de o doză de fantezie.A fost aşaaa romantică plimbarea...Închipuiţi-vă noaptea,lună,măr şi notebook-ul care mi se părea că cîntăreşte cît un braţ de lemne.Cînd am ajuns acasă, toţi dormeau.Se poate aşa ceva?Cine doarme la ora asta.Acum în timp ce-ţi scriu...chiar mă duc ,din curiozitate să verific cît e ora.
Après cîteva secunde...
Am revenit, nu are rost să te salut cum o fac pe odnoklassniki sau facebook,deci era 9:5 min.Ce să-ţi mai spun..am mîncat după ce venisem...,acuşi îmi termin temele la l.română ,mai am la fizică doua probleme şi The End!
P.S. O,da şi sper să nu adorm ,căci vreau să citesc nişte articole care m-au captivat ieri ,în timp ce îi scriam nişte informaţii unei fete, la istorie.
Bun, ţi-am dat raportul ,acum îţi spun vise ciufulite....

Vis de poveste, vis de realitate

Cerul usucă urmele îngerilor ce căutau fericirea prin praful de ploaie.E timpul să rupem cortina şi să invadăm scena prin ritmul finuţ de dans.În rochia ei albă ,ea se apropie cu paşi melancolici ,îşi aruncă masca sub care se ascundea.E timpul de glorie, inima mea ce o păstram într-o cutie,prinse viaţă.Cu ochii cuminţi te privesc,ştiu că tu ascunzi universul basmelor.E timpul să rupem cortina,suntem vii prin dragoste.

Votul tău contează!

Arta

"..Arta cere măreţie",zicea A.S.Puşkin.
Frumosul e o artă,ea cere implicare personală profundă.Înainte de a pune stratul material în realizarea unui vis frumos,arta este creată din sentimente.Ceea ce vedem noi prin artă este şarmul creaţiei şi îndeosebi a Creatorului.Dacă arta e în stare să ne mişte sufletul din pereţii-frontiere măcar pentru un minut,atunci capodopera respectivă e vie,ea trăieşte în zidurile sale materiale sau imateriale.Arta cere desăvîrşire,apreciere,splendoare şi dedicare.În ea cineva trebuie să plăsmuiască  geniul naturii divine.Niciodată lucrurile de artă nu au fost obişnuite,de aceea nimic,nicăieri nu poate a fi socotit un rebut.,dacă ea face măcar un suflet să se simtă nobil,fericit sau pasional.Arta e ca şi cerul, mereu frumos şi plin de candoare,mereu acelaşi şi totdeauna altul.Dacă arta e o expresie a sufletului ,atunci ea e produsul a ceea ce ai tu în tine mai preţios.Arta te vrea în întregime, nu-ţi vrea umbra,ci pe tine însuţi.