Deschide-te suflete
Să-ţi verşi cimitirul,
Puhoaiele sărate să-ţi ducă morminte,
Să-ţi scoată gunoiul ce zace-n sicrie,
Acele obraznice, de mucegai oseminte.
Deschide-te suflete
De-ţi plânge delirul
Şi timpul să-ţi aducă spada de foc
Ca s-alungi întunericul din locuri sumbre,
Cu care se spinteci cortina în joc.
Deschide-te suflete să-ţi arunci amarul
Ce-n trupul bolnav mi se lasă
Vreau în tine să privesc cerul şi marea,
Rupând depărtarea ce demult mă apasă.
Deschide-te suflete
De vânează lumină
Ce pe aripi de păsări adoarme în valuri,
Cu zalea ei plină de-argint şi de aur
Ce seara angelic se răstoarnă pe dealuri.
