Sufletul

Deschide-te suflete
 Să-ţi verşi cimitirul,
Puhoaiele sărate să-ţi ducă morminte,
 Să-ţi scoată gunoiul ce zace-n sicrie,
 Acele obraznice, de mucegai oseminte.

 Deschide-te suflete
 De-ţi plânge delirul
 Şi timpul să-ţi aducă spada de foc
 Ca s-alungi întunericul din locuri sumbre,
 Cu care se spinteci cortina în joc.

 Deschide-te suflete să-ţi arunci amarul
 Ce-n trupul bolnav mi se lasă
 Vreau în tine să privesc cerul şi marea,
 Rupând depărtarea ce demult mă apasă.

 Deschide-te suflete
 De vânează lumină
 Ce pe aripi de păsări adoarme în valuri,
Cu zalea ei plină de-argint şi de aur
Ce seara angelic se răstoarnă pe dealuri.