duminică, 25 ianuarie 2015

Incompetență în gestionarea crizei apei din Bacău


  Sâmbătă , 17 ianuarie în jurul orei 15.00 s-a spart conducta principală de aducțiune din localitatea Dărmănești. Lucrările la locul avariei au durat 3 zile, astfel peste 50.000 de mii de băcăuani nu au avut apă decât 4 ore pe zi. Cum au gestionat această criză Compania Regională de Apă Bacău? Prima incompetență în acest sens ține de lipsa de responsabilitate a companiei în legătură cu informarea la timp a populației despre accidentul petrecut, despre decizia de a opri furnizarea apei, pentru ca în acest fel consumatorii să își poată face provizii. Astfel, persoane vârstnice, persoane cu dizabilități și familiile social-vulnerabile au fost cele mai afectate de acest incident. Sâmbătă seara mai multe magazine nu aveau în vânzare apă. Pe 18 ianuarie, băcăuanii din diferite zone ale orașului au sesizat că apa nu este disponibilă conform orarului anunțat, nici măcar la etajele inferioare ale blocurilor. Atât autoritățile, cât și CRAB nu au putut găsi soluții alternative pentru că în oraș nu există decât câteva izvoare de aprovizionare, unde lumea a stat ore în șir la coadă ca pe vremea ceaușistă. Ații au apelat la cișmele care, ca o mare parte din țevi prin care circulă apa, sunt de pe timpul comunismului. Unii pentru a evita aglomerația, au mers în localități mai îndepărtate pentru a se aproviziona cu strictul necesar de apă. Fără a mai scoate în evidență că locațiile publice ce nu dispun de rezervoare, căminile de studenți și elevi au putit fi sursa unor focare de infecție.
 
    Dacă cele mai vitale necesități ale populației nu au putut fi acoperite în cazul unei avarii a unei conducte, cum putem vorbi despre o calamitate naturală care poate afecta mult mai grav rețeaua de aprovizionare cu apă a orașului? Dacă motivul invocat în comunicatul de presă, transmis de către CRAB, precum că lucrările de reparare a conductei vor dura din cauza unor terenuri inundate, atunci motivul echipelor de intervenție invocat sâmbătă precum că este prea întuneric ca să repare defecțiunea, este o altă dovadă de inconștiență și incompetență. Având o responsabilitate în fața a mii de cetățeni, CRAB era obligată să soluționeze problema cât de curând posibil. Nu putem tolera atitudinea echipei de conducere atâta timp cât avem exemple de crize gestionate cu succes în țări membre UE. Dacă acolo se poate, de ce nu se poate și la noi? Nu avem și noi o țară europeană?
     O altă problemă sesizată sunt lucrările de calitatea inferioară la momentul construirii sistemului de aducție. Dacă această conductă a cedat numai după 5 ani, aflată în funcțiune, cum putem motiva investirea milioanelor de euro ? Președintele CRAB, Răzvan Găină afirma :„nouă nu ni se poate imputa nimic”...”conductele sunt noi, dar ieșite din garanție”, afirmație care e lipsită de relevanță. Nu li se imputa nimic atunci când se avariau din cauza că erau vechi, nu li se impută nici acum nimic, pentru că sunt noi, dar „ cireașa de pe tort” sunt ieșite din garanție.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Vreau ca voi ăștea „perfecți” să deveniți oameni

Vreau ca voi ăștea „ perfecți” să deveniți oameni, să ieșiți din carapacea voastră protectivă!

   Știu că voi ăștea „perfecți” suferiți cel mai mult, pentru că adevăratele trăsături de caracter se dobândesc numai prin suferință. Ca un inel să strălucească în splendoarea lui, trebuie, mai întâi, să treacă prin foc. Dar un inel frumos mă face să mă văd limitată, mică și fără valoare. Să cred că m-am născut cu un mecanism care mă ține în timp, veșnic imposibil de a-mi găsi identitatea. Să cred că între mine și între voi există o prăpastie încă de la naștere. Că nu exist eu sau că nu existați voi. Să trăiesc într-o confuzie în timp ce-mi îmbrățișez frontierele.

   Dacă vreți să îi ridicați pe cei se află în urma voastră, dați-vă jos eul pe care îl afișați în societate, acel eu încorsetat în norme, maniere, strategii proprii și fiți oamenii care trebuie să plătească pentru momentele de fericire. Vreau să  va văd după porțile lagărului de concentrare, în care stau prinsă, îmbrăcați în aceeași uniformă ca și mine, să nu cred că ați  fost dintotdeauna liberi.

 Uneori am impresia că ne prăbușim în același timp, voi cei puternci și noi cei care nu ne putem adapta la regulile jocurilor, dar voi vă ridicați fără să fiți văzuți de nimeni în timp ce noi  ne pierdem sensul, demnitatea de a ține capul ridicat, dorința de a face semn universului, de a lua atitudine, pentru că ne rezumăm la ceea ce vedem în noi și, astfel, rămânem la o singură opțiune. Evoluați, făcând față destinului și totuși rămâneți cei ce ați fost de la început-oameni, iar oamenii sunt ființele capabile să trăiască o sută de stări. Vă rog, nu le mai fardați, fiți oameni măcar pentru noi, oamenii.