Când eşti tu?

Sunt foarte puţine cazuri în istorie când societatea a încurajat exteriorizarea sinelui,exteriorizarea universului propriu.Şi aceste cazuri întrunesc doar unele aspecte a acestui fenomen,făcându-l valabil doar parţial.O armă care a stopat crearea tangenţei interiorului cu exteriorul a fost critica.Ea rămâne a fi mereu actuală pentru că ştie să lovească în locul cel mai sensibil-sufletul,creând astfel două personalităţi într-un singur trup, demonstrând în acelaş timp  că există o dependenţă a oamenilor unii  faţă de alţii. Al 2-lea "eu" pe care îl creem devine practic,având drept scop de a face publicitate a ceea ce reprezentăm precum şi de a prezenta date generale despre noi, pentru a nu fi nevoiţi să ne justificam alegerile în faţa lumii ;aidoma unei etichete a unui produs.Defapt, omul în aceste circumstanţe devine un produs a propriilor mâini.
În societatea de astăzi ,după cum observ, există o teamă cronică de a fi considerat "expirat".
Lucrurile care impresionează mulţimea sunt rangurile, titlurile, gloria şi în mod tragic calităţile prin care se ajung la aceste lucruri sunt învăluite de o indiferenţă bestială.Teama de a fi aruncat "peste bord" îi motivează pe oameni să renunţe la traseul divin, în schimbul unei destinaţii proprii în care omul se simte stăpân şi în acelaş timp participant  la propriul joc, nerealizând în toată această perioadă că s-a vândut pe sine sclav mulţimii.
Schopenhauer spunea: "Nimeni nu poate fi aşa cum este decât atunci când se află singur; prin urmare, când nu iubeşti singurătatea, nu iubeşti libertatea: căci liberi suntem numai atunci când suntem singuri."
A avea libertatea spirituală ,înseamnă a te dezlipi de circuitul lumesc, tratând dependenţa de lume şi  de părerile ei prin omorârea clonei pe care ţi-ai creiat-o şi exteriorizarea "eului" tău natural.De asemenea e nevoie o evoluţie spirituală continuă pentru a combate fustrările şi orgoliul precum şi de o curăţenie permanentă în templul sufletului tău pentru a putea vedea adevăratul mers al vieţii.Mulţi pretind că public folosesc măşti  pentru a se apăra de oameni  ipocriţi sau pentru a supravieţui, iar în realitate sunt alţii ,fără  însă să-şi dee seama ca subtil devin una cu masca şi că rolul actoricesc devine real,fiind convertit de scenele vieţii.
E important să ştii că ceea ce nu-ţi aparţine ,nu te va face niciodată fericit.