Războiul nu are chip de femeie.

Femeia în făptura ei este omul deplin al sentimentelor, vasul slab care are nevoie de protecţie.
Transparenţa pe care o are o femeie atunci cînd suferinţa o ţinteşte se datorează faptului că ea este zămeslitoare, ei îi este hărăzit să pună sămînţa dragostei în rodul unei iubiri, apoi să devină sclavă pentru a creşte primele flori. Femeia îmbrăţişează adîncul plin de vibraţii a marelui univers cu multă răbdare, săvîrşind încă de la primii paşi ai destinului un tainic legămînt. Omniprezenţa ei şi spiritualitatea care depăşeşte frontierele sufletului, alcătuiesc în esenţă altarul sfînt al familiei ce poartă mărturia unei epopei pe nume viaţă. Femeia toată viaţa e pe front, dar nu luptă impotriva sîngelui , ea luptă pentru dăinuire.
Grigore Vieru scria în poezia "Tu eşti un geniu" următoarele versuri:
Erou rămas tot mamă,

Tot legănînd copii,
Cu teamă de războaie,
Cu frică de tării:
Că n-or trimite ploaie
Pe grîul omului
Sau or trimite brumă pe floarea pomului.
Astfel se accentuează şi afirmaţia unei eroine interogate de Svetlana Aleksievici precum că "nu-i meserie de femeie să ucizi" aşa cum nu-i meseria unui războinic de a fi preot.
Apoi cum ar putea o femeie, o mamă să fie fiinţa războiului cînd ea prin  durerile morţii dă viaţă, viaţă pe care o ocroteşte cu trupul, cu lacrima, cu buzele spre cer. Cînd ea ca o fiinţă aeriană se înalţă cu teamă prin rugăciune, veghind şi vărsînd prin simplitatea numelui său lumină pentru converitrea celor ce au fost odată povara pîntecelui ei.
 În război ea devine criminal şi erou în acelaş timp datorită acelei conexiuni profunde între ea şi ceea ce-i aparţine, opunînd o rezistenţă de titan aşa cum îşi apără înverşunat o pasăre puii în faţa unui vultur. Iar cînd dragostea maternă, căminul care păstrează cu intimitate sub inimă, curgerea acelui convoi de trăiri, se contopeşte cu idealul patriotic, femeia devine un apostol al curajului, al dedicarii totale, valorificînd cu demnitate fiecare oportunitate de a transpune viziuni nobile în fapte aşa cum autoarea exemplifica cazul Albinei Gantimurova.