Tu, mister întruchipat în infinitul prăfuit de stele,
Te speli în rîurile de spume argintii,
Sălbaticule.
Ah, timpule, mă omori cu prezenţa ta.
De ce îmi înfigi clipele în corpul rănit încă?
Mai copilăreşti în muşcătura lui Adam şi Eva?...
Degeaba încerc sa te condamn ,căci stăpînit rămîi.
Ştiu!.. Ştiu de ce au fost descoperite ceasurile!
Ca sa ne indice cît timp ne-a mai rămas.
Tic-tac, tic-tac....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu