Plouă

Când ploaia ridica aripile peste misteriosul culuar şi un joc al cerului se isca cu hazard, totul freamăta a viaţă.Acum totul e timp închis într-un episod blocat la capitolul 2.Am rupt o pagină din timp,dar tot mai plouă.Plouă cu cristale obosind văzduhul,plouă cu imnuri reci,plouă cu glasuri veştede.Plouă în marea de urme, pe unica cărare care n-a fost betonată .Plouă şi totuşi mi-e dor de ploaie.Bezmetici, am ieşit toţi în câmp, aşteptând ca stropii să ne inunde sufletele robotizate.La orizont se văd mori subţiri şi albe ce se învârtesc permanent de parcă au prins o furtună de vânt.Zborul nu mai e incurabil, e mort.Zboruri moarte se îndreaptă spre cer a unor bucăţi stranii de fier..Şi totuşi plouă, ploaia se aşează posomorât peste natura care a suportat inchiziţia.Plouă peste unda se soare . Plouă, mai plouă, încă mai plouă....