Trăiesc în "nu există"

Trăiesc în "nu există".
Fluturi de hârtie se-agită lângă foc.
Miroase a vise arse.
Un cer deasupra, sugrumat îşi cere drepturile de cetăţean.
Încet, pe furiş din carcera de dincolo se retrag florile
rând pe rând....
Râul îşi schimbă cursul apei spre lumea " nu există".
Abandonat şi greu discursul pe pagina-i de zi.
Prin fisuri, de dincolo străbat aripi de păsări
Grăbit le este zborul, grăbit le e destinul.
Şi copacii îşi întind rădăcinile pe sub ziduri
Verdele se retrage-n acuarelă, seva se zbate ca-n ghiarele morţii .
Păsările s-au dezis de văzduh,
Copacii de reveria infinitului,
Florile de aromă.
Dincolo de zid se aude un radiou care fredonează o melodie stupidă :" Împreună vom face lumea mai bună". Şşşş...să închidem obloanele să nu ne audă ceilalţi.