S-a tras electricitate-n cer,
Dar cerul se împotriveşte
Şi îngeri cu inimile de fier
S-ascund acum prin peşteri.
Unii aleargă prin câmpii, târându-şi aripile ude
Frânturi de sticlă şi oglinzi se aştern pe urmele lor nude.
Mii de globuri în elan ,se aruncă-n atmosferă
Şi se lovesc ca-n porţelan şi apoi se înmormântează-n sferă.
Noaptea plină de cerneală,bate-n uşa sorţii
Şi cere luna osândită din ghearele absorbţiei .
Acelaş vis ce trece-amar,
Lasă-n urma lui tăcere
Luând toiagul pribegiii iar,
Lăsând un cimitir cu largi mistere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu